Radiaţiile X aparţin radiaţiilor electromagnetice ionizante, deci celor care au energii mai mari de 12,4 eV şi lungimi de undă mai mici de 100 nm. Radiaţiile X pot fi produse prin bombardarea unui material cu greutate atomică mare cu un fascicol de electroni acceleraţi. În urma impactului cu atomii acestuia este posibilă generarea a două tipuri de radiaţii X, radiaţiile X de frânare şi radiaţiile X caracteristice.
Radiaţiile X de frânare apar în urma frânării electronilor în câmpurile coulombiene ale atomilor ciocniţi şi spectrul lor energetic este un spectru continuu.
Radiaţia X caracteristică este rezultatul unor tranziţii energetice ale electronilor păturilor electronice ale atomilor şi se produce astfel: electronii acceleraţi, de mare energie, pot smulge electroni din păturile interioare ale atomilor; locurile rămase libere vor fi ocupate de către electroni de pe nivelele superioare, cu eliberarea diferenţei de energie sub formă de radiaţii X. Spectrul radiaţiilor X caracteristice este un spectru discret (discontinuu).
